Nu mă privi cu ochii ăia trişti,
Nu vreau s-accept că nu exişti,
Nu-mi este simplu, nu e nici uşor,
Să uit de tine. Mi-este atât dor!!!
NU pot! Nu cred! Mai bine mor!
De ce să pleci când tu decizi?
Ce-alegi, să dai viaţă sau o ucizi?
De ce iubirea noastr-ai lepădat?
Oare eu, pentru tine, n-am contat?
Hai spune-mi că mă mai iubeşti,
Că n-ai să pleci, c-acum glumeşti…
De ce te dai’napoi doi paşi?
Ce faci cu mine? Cui mă laşi?
Uită-n genunchi la tine vin!
Lasă-mi, TE ROG, răgaz puţin,
Să mai apuc să-ţi mai vorbesc,
Iubito-ţi jur, nu te minţesc!
Şi crede-mă că TE IUBESC!!!
Ce spui? Nu poţi? De ce aşa?
Oh, nu, rămâi şi nu pleca!!!
Te rog… Degeaba… A plecat…
Nu cred, nu poate fi adevărat!
M-a parăsit şi-s disperat…!
Mă uit în jur… de ceva să m -apuc,
O mai veni? S-o mai aştept?
Ce să mai fac? Un’ să mă duc?
Am un cuţit parcă în piept...
Nu pot să cred... Nu este drept!!!
Din vise împletite-n curcubee,
Speranţe puzderii cât Calea Lactee,
Am mai rămas doar singur cuc,
Cu doruri grele viaţa mi-o mai duc,
Şi-mi plânge inima după iubire,
Speranţă nu mai am în fericire,
Mă sting ca lumânarea-n vânt,
Un singur drum mai am, către mormânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu