Pe scara mea sentimentală, printre nori,
Înaintam, la blânde feţe visând,
Trepte frumoase, cu nume de flori,
Mă amăgeau, din când în când...
Eu privindu-le cu drag, mă opream,
Să le-mbrăţişez şi miros suspinele,
Cu zâmbet pe buze descopeream,
C-ades, mă inspirau şi muzele ...
Porneam iar la drum, din nou calător,
Dar mă trezeam plin de dorul din stele ,
Şi nu ştiam dacă să urc sau să cobor,
Amare amintiri, îşi vor depăna basmele ...
Îmi mai smulg un fir de păr de la tâmplă,
În cuibul lui îmi clocotesc visele,
Vreau să le-ating, nu ştiu ce se-ntâmplă,
Din gânduri, îmi apar doar ispitele ...
Flori delicate, chipuri dragi, iubiri apuse,
Ce mi-aţi luminat viaţa, apoi aţi plecat,
V-am iubit toată viaţa, mi-aţi fost muze,
Vă păstrez un loc în inimă, nu v-am uitat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu