Pun cruci pe cuvinte...

Între cuvinte şi necuvinte mă opresc... sub tălpile goale ale gândurilor, răsuflarea mea e asemeni unei pietre încinse. Tâmplele îmi sunt albe de intrebari între fire de păr încă tânăr, îmi ticăie timpul sub frunte şi mă răscoleşte de mine... şi în mine … O alarmă prelungă şi tânguitoare, iar apoi din nou linişte. Îmi amutesc chiar şi mie, stând la malul dintre rostire şi tăcere … Din când în când un ţipăt albastru, asemeni unui albatros veşnic călător peste întise ape, îmi taie sufletul de-a curmezişul, ca apoi, să se ridice vertical purtând pe aripi sclipiri verzui …
O fi speranţa că nu toţi oamenii sunt deşerturi, unii încă mai ştiu să înflorească-n suflet, ca roşu boboc de trandafir, chiar dacă e departe câmpul de unde-şi trage seva, culoarea, aroma, esenţa, puritatea, melodia …
Un val alb, îmi spumegă auzul cu sunete înşelătoare de sirene şi ştiu că mi-am mai auzit un oftat… al câtelea oare?
… mi-am uitat cântecul iubirii şi sunt mut …
… am început să îmi diger surâsul, roua lacrimii deja mi-l decolorase, e straveziu, translucid, transparent, pal, şters, palid, e… sec şi gol şi vid şi-abis de neputinţă …
… mi-e teamă  -sau nu mai pot?- să mai zâmbesc senin şi larg …
… mai bine amar şi într-un colţ de gură …
… nu-i trist şi fals, aproape pervers de fals, hmmm, ca o mască zâmbitoare pe faţa unui clovn trist …?

Pe buze au învăţat să îmi crească morminte, pun cruci pe cuvinte şi simboluri, iar apoi le îngrop adânc în suflet... cât mai adânc, acolo unde nu pătrunde nimeni... Au murit câteva părţi din mine, eu le-am intins simbolic o mână, a prietenie... le-am plâns azi cu ultima lacrimă şi am renăscut într-un gând monocrom … de mâine, am să învăţ din nou rostirea… azi însa stau la malul din mine şi privesc un soare întors pe dos, probabil din mijlocul tăcerii nu poate să răsară decât luna-n întuneric …
Unde-o fi soarele, unde–o fi raza mea de soare….?
Oare-am s-o regăsesc între firele de nisip ale clepsidrei timpului care cerne  ziua de mâine…?
Ieri deja s-a topit…
Azi nu prea mai există …
Nu-i sigur ca mâine va fi …
Şi-atunci, când o să mai fie…?