Încă te mai aştept...

 Sunt un străin oarecare, cu  ochi visători,
Diabolic de însingurat şi patetic de trist,
Mi-e  dor să zâmbesc, chiar să râd uneori,
Ai plecat, eu încă sufăr... biet masochist.

Îmi sufoci inima cu priviri ca ape-ngheţate,
Crede-mă că sufletul meu a rămas  gol,
Şi ars de rugăciuni stinse şi amintiri uitate,
E îngenuncheat şi  pustiit ca de viscol...

Singura strălucire de linişte amăgitoare,
Mi-o  aduce numai căldura braţelor tale,
Acoperindu-mă cald ca un apus de soare,
Scufundat seara, sângeriu, în ape de mare...

Am uitat de trecut şi-s nepăsător de prezent,
Nu-mi doresc, fără tine, să mai ating viitor,
NIMIC! Iubire, senin, culoare?Mi-e indiferent,
Mă simt adânc răvăşit de-un dor covârşitor...

Capătul curcubeului, se zice că ascunde averi,
Eu nu-mi  doresc decât iubirea ta adevărată,
Ţi-aş da, luna şi soarele din ceruri, de-mi ceri,
Orice, doar inima nu, că mi-ai furat-o odată...

Mi-ai înrobit sufletul şi m-ai făcut din om neom,
Acum plătesc cu surghiun în lumea nefericirii,
O umbră pe zid, stafie, nevăzut ca un cameleon,
Sunt viu dar nu trăiesc, răpus  de zeiţa iubirii...

Mi-aşez gândul să se odihnească pe tamplă ,
Îmi stăpânesc cu greu clocotul aprig al inimii,
Căci mii de-amintiri  prin minte îmi umblă,
Te iubesc şi te-aştept o viaţă, de-ar fi să vii...