Sufletul ar putea fi o toamnă?
Este o toamnă! Mereu lasă ceva în urmă, păstrează ceva în el şi se pregăteşte pentru o trăire nouă... sufletul este o aşteptare!
Ce fel de aşteptare?
Suflet în suflet! Niciodata nu ştii ce aştepti, niciodată nu ştii cum va arăta până ...până nu găseşti ce-ai visat, nu-i aşa ... ? Nu ştiu... eu, cred ca da ... Venise pe neaşteptate, ca de obicei... Ea, tomna iubirii ... Asemenea greierului din poveste, mă holbam şi eu la ea, cu ochii trişti, murmurând ca pentru mine "nu credeam c-o să mai vii"... Dar ea, m-a privit duioasă, cu ochii ei mari de octombrie şi mi-a aşezat pe cap o cunună din frunze galbene de nuc şi roşii de măr... Obişnuiam să le spun "frunze moarte" cândva, dar Ea mi le-a dus uşor la ureche, să le ascult bătăile aproape imperceptibile ale inimii... aveau să renască... la primăvară! Mirosea a dulceaţă de gutui, a compot de prune şi a must, a frunze moarte, vânt şi umezeală mocnită, a ploaieflori veştede şi nori înfriguraţi, da, mirosea a toamnă... M-a luat de mână şi ne-am plimbat apoi puţin printre vrăbiile încă zglobii şi zgomotoase, ca şi cum vântul n-ar fi început să bată furios în fapt de seară, iar norii nu s-ar fi îngrămădit invidioşi deasupra noastră, gata să ne trimită săruturile lor reci pe frunţile fierbinţi de îndoială... Era tristă, aşa dezbrăcată de sentimente şi cu vise spulberate de vânturi... era însă şi frumoasă...
Era frumoasă ca mângâierea lunii pline din nopţile albastre ale copilăriei... Mi-a umplut braţul cu crizanteme de toate culorile, apoi s-a înălţat ca un fluture în văzduh...
Nu, sufletul nu poate fi o toamnă... Toamna, este un suflet!
Toamna iubirii este ... sufletul meu!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu