Azi m-am hotărât, alege! Iubire sau despărţirea?
Ori poate vrei să ne jucăm soarta cu zarul?
Nu te uita în jur, nu-ţi căuta din nou scaparea,
Trebuie să mă-nţelegi! Îmi este plin paharul...
Sătul să sorb incet pelinul, cum alatădată,
O făceam fără să stau deloc pe gânduri,
Vreau să ştiu! De ce ai fruntea încruntată?
N-ai înţeles? Te rog, citeste printre rânduri!
Poate te-ntrebi în gând care mi-e scopul,
Şi pentru ce m-am decis, s-alegi măcar acum...
Ascunzi privirea, nu vrei să îmi "faci jocul",
Şi te prefaci, că te ridici să-ţi vezi de drum...
Tandru dar hotărât, pe umăr mâna mea ţi-o pun,
Cu suflet sfâşiat, te rog să stai, ultima oară,
Dar e-un nu ştiu ce în tine, şi un nu ştiu cum,
Ce te opreşte să vorbeşti, chiar dac-o să mă doară...
Îţi torn un un vin şi pun zarurile, ai ci pe masă-n faţă,
Te-aşezi, pari amuzată şi îţi cauţi iarăşi locul,
Privindu-te în ochi îţi zic: Nu poţi avea totul în viaţă,
Te rog, nu zâmbi! Hotăreşte, sau începe jocul...
Nu mă iei în serios. E rândul meu să mă ridic,
Te uiţi cu coada ochilor şi-ţi pare că visezi,
Sunt trist, dar hotărât. De azi poţi să nu mai zici nimic,
Eu am plecat. Te las, de drumul tău să-ţi vezi....
Oare de ce-ai ales să taci? Voi ştii vreodată?
Încă te mai gândeşti? Oare ţi-ai terminat paharul?
Refuzi să mă priveşti şi încă ai fruntea încruntată,
Eşti tot nehotărâtă şi înca ţii în mână zarul...
Acum poţi să-l arunci, ca să vezi ce-arată,
E numai jocul tău, iar continuarea-i imposibilă!
Mă-ntrebi, oare-o să ne mai iubim vreodată?
Regret, dar NU! Voiam o viaţă, iubire şi nu milă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu